joi, 27 septembrie 2012

IN VALEA REGILOR TRACI


                                 VALEA REGILOR TRACI

  Lumina inimii nostre de cele mai multe ori ne indeplineste cele mai tainice dorinte .
 Am ajuns la timpul fizic potrivit, recent, in Valea regilor traci din Kazanlak, Bulgaria.Inconjurata de munti minunati, dupa ce am trecut printre liziere numai de pini si livezi de ciresi, valea se intinde cu dealuri mici presarate, care pastreaza vechile temple tracice, cu minunate si diverse dovezi a unui mare imperiu .Muzeul de la Kazanlak adaposteste printre alte podoabe semnificative o coroana de frunze de stejar cu ghinde, din aur, o masca de aur reprezentand soarele, platosa a unui rege, sau regine pentru ca in dreptul sanilor sunt reprezentati doi dragoni, iar pe genunchiere sunt reprezentate chipul unei femei, desi arheologii spun ca ar fi podoabele unui rege, venind cu argumentul ca au descoperit si sculptura in arama a unui mare rege trac, podoabele de femeie si desenele de pe platosa si coif , inima mi-a spus ca ar fi a unei regine, dar, ma rog, respectam parerile tuturor.
 Am vizitat templu dupa templu din Kazanlak si regiunile din imprejurimi, ajungand in cele din urma la un templu maret, a carei coloana sustinea cupola, ghidul dandu-mi anumite argumente in ceea ce priveste parerea mea, ca oracolul, femeie fiind efectua ritual pentru a conduce sufletele in Lumina. Posibil sa fie vorba despre vestalele de altadata sau preotese.
  Oricum trairea minunata , vibratia inalta a acelui templu ne-a imputernicit in  tineretea energetica si fizica a noastra.
  Apoi a urmat Belis Tas, sanctuarul mare regal al tracilor, unde desi mi s-a spus ca doar regele avea dreptul sa stea pe acel tron de piatra, m-am simtit foarte bine si cat timp am simtit vibratia acelui loc nu m-a deranjat nimeni. Casa de piatra numit oracol, stancile uriase sub formele geometriei sacre, aranjate , drumul printre copaci de stejar pe care l-am strabatut timp de o ora si am constientizat ca era un oras urias care se intindea pe tot teritoriul, ne-a amplificat bucuria inimii, cand am ajuns la un golf in care marea se unea cu padurea , in care dragalasii delfini vin sa se joace in linistea acelui colt de rai, acolo am simtit ca suntem uniti cu Cerul si Pamantul in acelasi timp.
  Puzzel-ul isi completeaza piesele.
Alexandru cel Mare, era trac , Constantin cel Mare, imparat al Bizantului, era trac.
  Regina Tomyris, al carui nume il poarta si astazi orasul Tomis din Constanta, in care se vad ruinele marii cetati care a fost odinioara ,printre  blocuri si asfaltul de astazi, putini stiu, speram ca vor sti cat mai multi, regina care a reusit sa-l invinga pe Cyrus, marele rege al Imperiului persan, regina despre care doar Eminescu scrie in poezia ,,Gemenii,,
     Si pentru ca bucuria sa fie completa in acea zi, in timp ce mergeam pe drumul  asfaltat , la marginea padurii am vazut o familie de caprioare.
Printre razele stralucitoare ale soarelui, le-am distins intai ca niste umbre energetice, apoi le-am vazut cum stateau nemiscate asteptand sa le pozez. Pozam si admiram splendoarea gingasiei lor , ca o lectie pentru oameni in manifestarea inocentei si gingasiei sufletului. Faceam un pas, pozam, ele faceau un pas inapoi, dar nu plecau.
  Vorbeam cu ele, nu se speriau si n-au fugit. Simteam ca toata natura ne-a oferit un cadou, ma bucuram din tot sufletul ,dintotdeauna am avut ca preferate caprioarele si delfinii.
    Fie ca energia pozelor sa va incante sufletul !









    Din inima pentru toti, Laura Stanciu









































































































                              

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu